Scriitoarea Ana Maria Sandu despre viața cu pisica Vadu în #2020

Spunem și scriem #2020 pentru că a fost anul lui #StaiAcasă. Pentru oamenii care trăiesc alături de o pisică, anul ăsta s-a văzut diferit. Am stat de vorbă cu scriitoarea Ana Maria Sandu și am încercat să aflu de la ea ce s-a schimbat în relația cu pisica ei, Vadu, dar și în activitatea ei de zi cu zi. Veți descoperi un călduros apel la prietenie, așa cum îmi place și mie.

2020 pentru Vadu

Vadu a avut înțelepciunea să nu schimbe nimic, nici în 2020. Probabil că, prin primăvară, deși adoră mirosul de clor, i s-o fi părut un pic cam mult și cam exagerat să îl simtă tot timpul, pentru că spălam foarte des pe jos. În rest, ea și-a văzut de ale ei: drumurile pe acoperiș, plaja, corbul de pe antena de vizavi, care stă și se uită la ea și ea îi vorbește pe limba ei. Pasărea e, de altfel, singura vietate cu care are o conversație vocală, de mulți ani. Îmi imaginez că s-o fi plîns și că am stat prea mult acasă, chiar pentru gustul ei. Felina mea, ca toate pisicile din lumea asta, adoră rutina. Îmi place cîteodată să mă gîndesc că știu exact ce urmează în programul ei.

Cum, în timp, am devenit și eu o pisică mai mare, mi-aș dori ca toate cele complicate să se schimbe, dar cele bune să rămînă nemișcate.

2020 pentru Ana Maria Sandu și relația cu Vadu

Dintotdeauna am lucrat mult acasă. Scrisul e strîns legat de izolare și intimitate. Așa că viața mea, în curgerea ei, nu s-a schimbat radical. Sigur că neliniștea vine din altă parte. Și simt distanțele cum nu le-am simțit decît în adolescență, cînd încă nu călătorisem mai departe de Ardeal, la rudele noastre. Cu Vadu locuiesc de 11 ani și jumătate. Sau ea cu mine, cine știe. E o „pisică de mare”, luată chiar de pe plaja de la Vadu, de la cherhana. Culmea e că anul ăsta m-am reîntors acolo pentru prima dată de cînd am luat-o și am adus-o la București. M-am gîndit la asta, în timp ce mîncam niște scoici cu un prieten acolo. Mi-ar plăcea să-i scriu cîndva biografia romanțată. M-am amuzat mereu imaginîndu-mi că mama ei o prințesă albatru de Rusia, care a venit cu vaporul și a rămas în sat pentru că s-a îndrăgostit de un motan pescar.

Dorințe pentru 2021

Mi-aș dori să ne reîntoarcem, ușor, ușor, căci nu se va putea dintr-o dată, la un ritm mai prietenos. Să ne regăsim o liniște care pare pierdută pentru totdeauna. Să nu uităm cît de fragile sînt lucrurile pe care credem că le avem și ni se cuvin.