Prima zi ACASA
A fost ciudat. Tot – drumul de la Câmpulung la București, statul în gazdă în Dristor (am zâmbit când am văzut-o pe Pisimic dând ochii peste cap când a auzit că am stat pe-acolo), drumul până la clinica BIOVET, întâlnirea cu Pisimic și Pisimare, consultul medical, zgârmarea urechilor, mirosul mâncării noi dintr-o cutie nouă și frumoasă, numele nou, voci, chipuri, atingeri, mirosuri și, mai ales, faptul că m-am trezit vorbind – mi s-a părut ultra mega ciudat.
Pisimic și Pisimare s-au prins că vorbesc, chiar dacă scot niște mârâieli și din când în când câte un Miau. Tot drumul până ACASĂ în taxi se țineau de mână și se uitau să vadă la care mă uit și cu care vorbesc mai mult.
Scăpată de cutia (care ar fi fost a unei fete, Oli, care are și ea o pisică) cu păturica, m-am plimbat un pic printr-o nouă casă cu gresie, parchet, canapea de ros, perdele de tras și baie de vizitat la nevoie. După ce m-am întâlnit și cu televizorul și s-au prins Pisimic și Pisimare că am față de intelectuală, m-am prins că nu mai scap. O să rămân aici, vândută și cumpărată, să ies din casă numai pentru vaccinat și curățat, să mă prefac că îmi pasă de univers, să mănânc boabe (că acu Pisimic e plecată și Pisimare nu vrea să mă combine la un plic cu dulceață moale de pește) și să mă ascund într-un colț de internet.
E ok așa că am cu cine vorbi, dar nu vreau să fiu obligată s-o fac. Mă țin după Pisimic și Pisimare (sau Blonda și Brunetul cum ar zice frații mei dungați) din cauză că n-am energie să mă prefac că tre’ să mă joc sau să analizez chestii de la Tv, să fac frumos la poză.
Sunt un pic depri. Îmi curg ochii. Mă familiarizez cu romgleza, că mieunatul nu funcționează cum trebuie în casa asta. Mda, am 24 de ore de când sunt ACASĂ. Și nu e rău deloc.
Am dormit unde am avut chef – mă rog, trebuia să mă prefac un pic că nu-mi place locul ca să mă oblige cu mângâieri și vorbă bună să stau pe o pătură cu cățeluși – am avut nițică treabă pe canapea și la perdele (dar m-a enervat Pisimare cu nu-nu-nu și-am abandonat ideea), un pic pe la baie, și în rest am dormit de plictiseală (pardon, voiam să zic de plăcere, că-mi place muzica), dar măcar am învățat un nume nou: Ulrich Schnauss – un tip de care tot îmi zice Pisimare că-i foarte cool ambiental, gen.
Sunt cam blazată, momentan practic idiosincrazia high class top de top. O să-mi revin. Știam și un proverb, dar l-am uitat. Sunt obosită de lene.
Poate vi se pare dubios că mă exprim “matur mental” și n-am decât 2 luni.
Am o singură explicație: mă cheamă Miss YUKI, sunt British Shorthair BLUE cu pedigree, am mirosit o bibliotecă decentă (pe alocuri cu niște imagini porno pe care am înțeles că n-o să le văd și simt pe viu niciodată), “stăpânii” mei vorbesc mult mult cu mine și mi-au făcut blog ca să mă socializeze virtual și ar trebui + aș vrea să devin o voce felină de renume.
A fost ciudat. Dar vă spun pe cuvânt de cercetașă albastră: a fost bine prima zi ACASĂ.
