Orice pisică recunoaște vocea stăpânului!

Studiu: Pisica recunoaște vocea stăpânului, dar pur și simplu nu-i pasă. Așa zic japonezii, pe bune. Și nu orice japonezi, ci cercetătorii de la Universitatea lor cea mai mare și mai mare.
Cele 20 de pisici puse să recunoască dintr-o serie de înregistrări audio vocile stapanilor (fără ca aceștia să fie în cameră) s-au descurcat de minune – au oferit destule semne (din coadă, urechi, mustăți, ochi sau… voce) că se orienteaza în direcția de unde presupun că sunt strigate, însă, n-au vrut nici în ruptul capului să se și deplaseze într-acolo. Normaaal, căci stăpânii lor nu erau în câmpul vizual… de cea-r fi făcut-o? Suntem pisici, nu câini, adică avem liber arbitru!!!

Strămoșul nostru (al pisicilor de casă), Felis silvestris, pisica sălbatică aciuată la o casă de om în urmă cu 9000 de ani, a ales să se domesticească. Pe bune, pisicile s-au hrănit cu șoarecii pe care-i prindeau în depozitele de grâne  ale oamenilor, și au stat pe lângă aceștia pentru că au vrut, nu pentru că au urmat orbește niște ordine. Specia noastră n-a avut niciodată nevoie să învețe, oamenii nu s-au chinuit să ne înmulțească și să ne încrucișeze ca să fim mai docile. Doar mai frumoase:)  Și chiar dacă nu stăm în cap și nu facem sluj sau nu ascultăm mereu ordinele ca și cățeii, suntem mai iubite! Yeah, baby!