Iubitor de pisici = nevrotic?
Cică dacă ești iubitor de pisici, automat ești nevrotic. Așa susțin niște fițuici care citează un studiu realizat de niște americani (Samuel D. Gosling, Carson J. Sandy şi Jeff Potter de la Universitatea din Texas, SUA). Oamenii ăia spun de fapt ca preferinţa pentru un animal de companie sau altul trădează un anumit tip de personalitate. Dacă ești mai comod, îți plac mai mult pisicile, dacă ești mai energic și mai sociabil, te înțelegi mai bine cu câinii.
Dacă ești mai stresat, o pisică te calmează. Pisica nu te face nevrotic, ci te ajută să-ți fie bine dacă ești deja. Chipurile, comportamentul pisicilor are în general efectul ăsta benefic asupra stării mentale umane…
Dar în războiul ăsta retard și inutil între stăpânii de câini și posesorii de pisici, își bagă coada studiile prost interpretate intenționat (lingvistic, în special:) pentru a-i glorifica pe primii ca „apți social”, calificându-i pe cei din urmă drept inadaptați (care stau pe net să urmărească poze cu pisici și atât).
Hai să ne limităm la realitățile simple:
– dacă te declari iubitor de pisici știi că ești un individualist și că nu-i nimic rău în asta;
– dacă te declari iubitor de pisici te consideri mai deschis către noi experiențe;
– dacă te declari iubitor de pisici s-ar putea să ai mai mare noroc în amor (dacă ești bărbat);
– dacă te declari iubitor de pisici poți să plusezi și cu o diplomă de absolvire a unei școli…;
– dacă te declari iubitor de pisici te bucuri că ai cu 30% mai puține șanse să mori de inimă, chiar dacă ești cardiac.
Dacă vrei să-ți iei pisică și n-o faci fiindcă te temi că o să te creadă lumea nervos, atunci e bine să te duci la psiholog să-ți dea o „doză” bună de ascultare și încredere în tine…
Recomand, așadar, un studiu mult mai cool. Pentru că susține că a avea o pisică în casă e un lucru bun: pisicile te pot ajuta să lupți mai abitir cu cancerul sau să-ți călești copilul împotriva infecțiilor respiratorii (dacă nu are alergii, desigur).
