Fotografa Andreea Retinschi ne dezvăluie cum a fost #2020 cu pisicile ei: Lady Jumățica, Pif, Fifi, Kiii, Mini-Ki, Whiskas, Murmur, Papanaș și Eeek
O admir mult pe Andreea Retinschi pentru tot ce face în materie de fotografie (și nu numai) și vă invit să-i vizitați paginile de Facebook și Instagram. Tot de pe net (și de la umanoida Maco) am aflat și că iubește mult pisicile. Andreea are nouă pisici superbe, pe care le puteți admira pe conturile ei personale aici și aici. Așa că am vrut să aflu cum i-a fost alături de ele în acest 2020, deloc generos cu proiectele, în special în zona culturală, dar și ce spun pisicile ei despre anul ăsta ciudat.
Corul pisicilor despre 2020
Jurnal de bord, anul 2020. În cele din urmă, incantațiile au funcționat, vraja care înconjoară casa o împiedică să ne mai părăsească. Reușește din când în când să fugă, dar nu ajunge departe și vraja o aduce repede înapoi la noi. Totuși, și ea pare mai fericită, o să continuăm incantațiile, rezultatele sunt favorabile.
Dorințele pisicilor pentru 2021
Omul încă are doar două mâini, iar încercările ei de a își folosi și picioarele pentru mângâiat sunt în continuare patetice. Ar fi minunat dacă în 2021 o să îi crească mai multe mâini pentru un mângâiat optimizat. Continuăm căutarea incantației pentru extra-mâini.
Andreea Retinschi despre 2020 și relația cu pisicile
Eu am 9 pisici: Lady Jumățica, Pif, Fifi, Kiii, Mini-Ki, Whiskas, Murmur, Papanaș și Eeek. Pif e cel mai tânăr, are 3 ani, iar restul au între 11 și 7 ani. Jumătate sunt salvate de pe stradă (București, Vama Veche și Vatra Dornei) și jumătate sunt born-in-house când am mai avut accidente cu pisici adolescentine scăpate pe stradă la o romanță de-o seară, iar eu am fost prea sentimentală și am păstrat din pui. Pisicile mele sunt toate foarte afectuoase, așa că 2020 a fost un an de huzur și voie bună pentru că am fost tot timpul acasă.
Singurul lucru pe care îl găsesc dificil la a avea o grămadă de mâțe este împărțitul afecțiunii în mod egal. Acum că am avut mai mult timp liber, am încercat să ofer porții egale la tot mâțodromul.
Dorințele Andreei pentru 2021
Îmi doresc în 2021 bucata din viața mea pe care am pus-o cuminte la păstrare într-un borcănel; îmbrățișările, sporovăielile cu prieteni la terase până le închideam, apropierile, călătoritul prin țări care nu-s ca a mea, perindatul prin galerii de artă cu artă pe care nu o înțelegeam sau câmpiile festivalurilor cu o bere cât de cât rece în mână. Ca fotograf, anul acesta a fost cel mai încet. Fix când începeau proiectele s-a oprit totul, apoi a fost un boom mic pe la sfârșitul verii-începutul toamnei, acum s-a oprit totul din nou. Nu mă hazardez pe asta, în trecut m-am mai gândit la cei care își iau un an sabatic, așa că privesc acest an ca pe un an în care am timp să fac toate lucrurile pe care le amânam din lipsa de timp.
