Filosofie și meme cu pisici
Așa cum le place unora poezia, așa îmi place mie să mă uit la meme cu pisici. Unele sunt chiar foarte reușite, au un conținut filosofic, un nu-știu-ce adânc, pătrunzător.
Priviți această artă sensibilă: ochi înlăcrimați de pisoi dezamăgit. Artistul aseamănă această postură cu sentimentul de dezamăgire a pisicii atunci când omul nu este interesat de prada adusă de pisică, respectiv o pasăre moartă. Eu așa mă simt în fiecare zi când stau lângă o molie pe care nu pot prinde, pentru că e scârboasă, iar omul nu înțelege ce ar trebui să facă el, în loc să aibă așteptări de la mine.
În continuare ne îndreptăm atenția asupra acestui tablou cu pisică tărcată superbă și mesajul care ne transmite o poveste: această pisică a mieunat până s-a trezit omul, dar nu pentru că ar fi vrut ceva, ci pur și simplu pentru că așa a avut ea chef să fie agasantă. Cheful de a face ceva fără motiv și realitatea punerii în practică a acestei acțiuni este apanajul absolut al pisicilor și n-ar trebui să existe strop de judecată pentru asta. Doar invidia oamenilor îngrădiți de regulile societății care nu-i lasă să miaune sau să hăulească, după dorință, poate insinua că efectul enervării ar fi blamabil. Lipsa de atenție acordată pisicii este blamabilă, oameni bun, nu mieunatul persistent și asiduu…
Sursa: GETTY IMAGES, RD.COM
Una dintre imaginile mele preferate arată o familie felină unită de armonie: atenția către libertate. Jocul de lumini, umbre și urechi ciulite către viața din afară, însoțit de afirmația disonantă potrivit căreia pisicile trebuie să-și ascundă iarba de frica poliției, postulează un adevăr dureros: oamenii nu înțeleg cu adevărat pisicile, altfel nu ar căuta să ude iarba pe care doresc s-o lingă pisicile, altfel nu ar fi nevoie de trupe de pază…