De ce iubesc pisicile…

De ce iubim pisicile? Doar pentru că sunt ultra drăguțe, vesele, jucăușe, independente, agile și haioase?
Pentru că ne trece instant pragul de la admirație la iubire? Sau pentru că ne (re)învață să iubim?

Iubesc pisicile pentru ca îmi dau zilnic lecții de organizare, independență, drăgălășenie, ambiție și umor.
Iubesc pisicile pentru că au fler, au mândrie și au stil – deși la oameni apreciez mai puțin a doua “calitate”.
Iubesc pisicile pentru că mă fac să-mi cobor tonul atunci când mă aud nervoasă.
Mda, pisicile ne tratează de sus mai tot timpul, așa cum tratăm și noi uneori alți oameni, și ne amintesc de fiecare dată să învățam și să exersăm umilința. Suferim căutandu-le iubirea în toate formele… iar când ne-o arată, le iubim insutit pentru că scot ce-i mai bun din noi (în materie de toleranță) și ne fac să ne iubim mai mult pe noi înșine.

Așa am ales să spun de ce iubesc pisicile pe blogul Ruxandrei Predescu, chestionata de Domnul Sony, motanul ei super awesome.