Superstiții și ilustrații cu pisici din epoca victoriană
Bine-a făcut ilustratorul britanic Charles Henry Ross când a publicat în 1868 enciclopedia The Book of Cats. A Chit-Chat Chronicle of Feline Facts and Fancies, Legendary, Lyrical, Medical, Mirthful and Miscellaneous. Să rămână mărturie peste secole dragostea oamenilor pentru pisici.
După cum se precizează într-un articol pe AstlasObscura, autorul a ilustrat și câteva „legende” despre pisici care circulau prin popor. Lumea știa puține despre pisici și nici nu punea mare preț pe ele. Pisicile erau subiectul glumelor și obiectul bătăilor (nu doar de joc). Unii credeau că pisicile fură copii sau le răpesc sufletele, alții susțineau că ghearele lor au un venin letal și mulți erau convinși că-s animalele diavolului…
Există și acum oameni care cred că felul în care se joacă o pisică sau predispoziția ei pentru joacă poată indica venirea unei furtuni. Am cunoscut chiar pisicari serioși care sunt convinși că pisica are puteri supranaturale și posedă o oarecare magie cu ajutorul căreia îți ia orice durere… dar bine că nu mai sunt (cel puțin eu așa sper) ființe care folosesc în poțiuni magice creier de pisică pentru a ajuta la îndrăgosteală ori în tratamentul împotriva epilepsiei.
Poate că această carte a ajutat, într-o oarecare măsură, la educarea populației. Sunt curioasă cum ar arăta ea ilustrată acum, cu legendele, suprestițiile, proverbele și anecdotele actuale. Dincolo de meme-uri și virale, pisicile arată minunat sub tușele animatorilor și ilustratorilor contemporani și mi-ar prinde bine o astfel de lectură. Aș recomanda-o oricum, tuturor pisicarilor. Cum e și cazul acestei cărți rare, pe care aș vrea s-o văd în blibiotecă.
