Poezii cu pisici

Ce poezii cu pisici (pentru copii) ai citit sau auzit în ultima vreme? Nu ți se pare că serbările alea obosite de pe vremuri au lăsat urme astfel încât poeziile cu pisici fac și acum, conștient sau nu, o mare nedreptate spunând că felinele sunt rele, periculoase și că fac prostii?  Dacă vrei să determini un copil să nu mai urle că vrea un animal de casă, în special o pisică, du-l la un adăpost special, fă-i cunoștință cu animalul, învață-l să se joace, nu-l învăța că îi poate face doar rău, chiar dacă e frumos. Pisicile nu sunt doar niște ființe care fură, zgârie, dărâmă lucruri…
Ce lecție de bunătate, prietenie, bândețe sau grijă poate fi mai frumoasă decât întâlnirea dintre un copil și un animal domestic despre care e important să afle cât mai multe  – și bune și rele – să aibă reacții, să învețe să mângâie, să iubească, să alinte, să se joace, să înțeleagă mai multe?

Iată câteva poezii cu pisici, ajustate pe alocuri, cât să pară mai vesele și mai prietenoase cu pisicile, fix așa cum ar trebui să fie și copiii 🙂

Pisica mea jucăușă

Yuki este o pisică
Mică, mică, mititică
Cu mustățile de nea
Și cu bot de catifea.
Păr albastru, mătăsos,
Cam spre gri e, și lucios.
Și-n picioare e-ncălțată
Cu ghetuțe ca de vată.
Astea-s ghete, sau pernuțe?
Stă cu cele cinci gheruțe,
Și cum vede-un jucărie
Tipă, lumea ca s-o știe.
Dar când vede-un șoricel,
Fuga – fuga după el.

***

Pisicuța hoață

Pisicuța noastra hoață,
A făcut o boroboață.
În cămară a intrat
Pe furiș, și a luat
O bucată de friptură.
Mama nu știa că fură.
Dacă o mai prinde o dată…
O să-i spună supărată
Că nu-i bine ce-a făcut.
Doar cu vocea, nu mai mult.
Și cum va vrea de mâncare
Pisi va cere iertare!

***

Pisicuța bolnăvioară

Pisicuta mea cea mică
S-a îmbolnăvit de gripă
Bine că n-a luat pojar!
Când am dus-o la spital,
Doctorul mi-a dat rețetă 
Dar am mers cu bicicleta…
Și pisi a strănutat,
Apoi am mai învățat
Să n-o plimb prin părculeț,
Și-am lăsat-o în coșuleț.
I-a fost așa cald și bine
Și mereu stă lângă mine.
Bucuroasă, sănătoasă.
E pisica mea de casă. 

***

Pisicuța sinceră

Pisicuță mică, mică,
Tu ai blana frumușică,
Cap rotund, urechi micuțe
Și ai gheare la lăbuțe.

Uneori stai nemișcată,
Cu privirea încordată,
Atunci simți un soricel,
O, sărmanul, vai de el!

Alteori, urci tam-nisam
Pe fotoliul de la geam
Și rupi tot ce prinzi în cale
Și apoi te plimbi agale.

Dar de fiecare dată
Spui cu inima curată
„Nu mă certa, om de bine,
Vreau doar să mă joc cu tine!”

 

BONUS

Pedeapsa pisicuței (ELENA FARAGO)

– I-auzi, draga mea păpuşă,
Zgârie mâţa la uşă!
Dar eu nu-i deschid deloc,
Că sunt supărată foc.
A furat iar, ca o hoaţă,
Un întreg picior de raţă,
Şi-apoi, după ce i-a ros
Toată carnea, pân-la os,
A dus osul, binişor,
În coteţul lui Azor.

Ca pe el să-l bănuim
Şi să nu îl mai iubim
Şi acum n-o bat, n-o cert,
Dar nu vreau deloc s-o iert.

Deşi încă o iubesc,
Trebuie s-o pedepsesc.
C-a fost rea şi duşmănoasă,
Şi n-o las să intre-n casă.

 

Miss Yuki

I am a super awesome British Shorthair Blue Cat

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.