Interviu cu Ori, motanul Cristinei Ciulacu

Ori e un motan alb, jucăuș, dulce, iubitor și extrem de sensibil. Adoptat de Cristina Ciulacu, producător TANĂNANA, și-a petrecut destul de mult timp la veterinar pentru a se întrema, a avut parte de un mediu sănătos și atent, iar acum se simte mai bine și e gata să iasă la plimbare.

Pentru că tot l-am văzut recent, cred ca The Umbrella Academy ar descrie perfect relația mea cu Ori, doar că de data asta vorbim despre umbrela din Timpuri Noi, unde conviețuiesc trei oameni și-un pisic. Un circ cu câteva momente de respiro, când nu suntem noi acasă și Ori doarme ca un prunc, un haos calmat de momentele când mănâncă, când se lasă cu iubire, cu tors și pupici pe bot. Dar, orice ar fi, știu că e acolo, și el știe că sunt acolo, chiar dacă-s copil rebel și nu mereu acasă până-n miezul nopții. E parte din familie, până la urmă, așa că nervii ocazionali sunt ușor de dat uitării.” – spune Cristina.

Cristina Ciulacu are 25 de ani, e giurgiuveancă, producător audio și om-bun-la-toate la TANĂNANA, absolventă UNATC, cu un master de producție audio-video on going la FJSC și o infinită pasiune pentru producția de film (la activ acum cu un film documentar). Pentru mieunăturile ocazionale, ar vrea să fie pisică într-o viitoare viață, să miorlăie în continuare alți oameni, sub numele de Săgeată („nu știu de ce, dar mereu mi-am dorit o pisică pe care să o numesc Săgeată, dar nu prea mergea cu pis, pis…”).

EXPERIENȚA PISICARĂ

  • S-a trezit la vârsta de un an cu o birmaneză, Betty, cu care a crescut până la 15 ani. Betty a fost prietena, sora și fratele meu, my partner in crime când mă certau ai mei, dar și la prostii, mi-a știut prima îndrăgosteală și primele dureri de femeie, alea lunare, eugh. La 17 ani am salvat-o pe Sofia, de la care am păstrat și un pui, Pufi. Meanwhile, toți motanii care săreau gardul casei, din liniștita-mi adolescență, s-au numit Tomiță. Niciunul nu era al nostru, dar, în același timp, toți erau ai noștri.
  • Acum, pe picioarele mele, l-am adoptat pe Ori, cea mai frumoasă bucurie, băiatul visurilor mele, inimii mele și, în orice caz, al meu, cu totul!
  • Pisică-mea e lumina ochilor mei, un permanent gând în mintea mea (oare ce face Ori, a mâncat, ce-a mai trântit, o mai miorlăi?), primul meu motan, obraznic, dar iubitor, aiurit și bolnăvicios (căci cine se aseamănă, se adună), singurii ochi verzi care mă urmăresc peste tot, când îmi fac baie, când mă spăl pe dinți, cu noaptea-n cap, înainte de muncă, când mănânc, când mă joc, când binge-uiesc Netflix-ul, când mă bag la somn, când respir și trăiesc, pe scurt. Primul pisic pe care l-am plimbat în ham, care m-a făcut să scap de scaunul de haine, să verific de două ori dacă am încuiat ușa, să am mai multă răbdare.
  • I-aș acorda tot timpul din lume, dar, din păcate, trebuie să mă împart între muncă, facultate, alte proiecte și o idee de viață socială. Dar jumătate de zi e a lui și nu cred că m-aș mai întoarce cu aceeași stare acasă, dacă n-ar fi el să ne pupăm bot în bot imediat cum intru pe ușă, și nici somnul n-ar mai fi așa de lin și liniștit fără să-l aud torcând pe umărul meu.

CUM E ORI

  • Pisica mea ar fi mi-nu-nată într-un sequel pentru jocul Ori and the blind forest, căci de acolo și-a luat și numele. Nu vă dau eu spoilere despre ce este vorba, vă atenționez doar că va fi un fel de love-hate relationship (în timp ce relația mea cu Ori este doar de love-love-loveeeee).
  • Ori mănâncă mult. Și nu știe să mănânce, pentru că se bagă cu totul în castron și mereu e murdar pe năsuc. Nevoile și le lasă doar pe nisipul silicat, nu prea țin cont de firmă, iau ce găsesc la pet shop-ul de la colț de stradă. A mâncat până acum Royal Canin gastro-intenstinal, ca mâncare umedă, pentru că a avut ceva probleme cu bila, iar acum am revenit la Kitten. Norocul meu este că aleargă și se plimbă fooooarte mult prin casă așa că (încă) nu-mi pun problema de îngrășare la pisic. Ca uscături, a rămas în continuare pe dieta gastro-intestinală de la Royal Canin. Jucării i-am luat de peste tot, e copilul ăla pentru care cumpăr mai mereu ceva, de oriunde mă duc.

VISUL

Mi-ar plăcea să mă vadă la BBC Radio One, nu în poziția de dj/ crainic, ci fata de la producție audio. Să fac eu vreun spot publicitar pentru Liam Gallagher!? Pfoaaai…

3 ÎNTREBĂRI FĂRĂ RĂSPUNS

         1. Oare pisicile simt, atunci când le speli, că sunt mai curate? Suficient de curate încât să încerce și ele să țină pasul, cu propria lor limbuță?

         2. Câte luni trec până când otita unei pisici se f*cking vindecă?!

         3. Atunci când trimiți niște *bezele* adică pupici către pisica ta cocoțată pe masă și ea închide ochii, înseamnă că te pupă și ea înapoi sau e doar un mit?

INTERNAUȚEALĂ

Bineînțeles că o urmăresc pe Zora Muntelui, iar de pe insta urmăresc un pisic alb, tare frumos, Coby the Cat și pe Sukiicat, o dungată. Și-aș zice și de tine, dar tu știi deja!

DEDICAȚII

Îi dedic un album întreg, și anume So sad, so sexy de la Lykke Li pentru că și eu l-am ascultat încontinuu în zilele alea mai puțin bune, în special, Better alone.

CE SPUNE ORI DESPRE EL ÎNSUȘI

CINE SUNT ȘI CE-MI PLACE

 Ori mă numesc. Deși am auzit mai multe variante de la fratele lui mami, printre care și ORIbil, dar nu prea răspund eu oricum la nume, doar atunci când vreau. Am doar 8 luni și nu-s de rasă, cu toate că mama mea cred ca a cochetat cu un motănel de rasă, căci sunt pufos tare, mai ales pe la mustăți. Nu-mi cunosc strămoșii, dar am o grămadă de cunoștințe întâlnite pe străzi, de când eram micuț, micuț și umblam fără de griji, un fel de pierde-vară al pisicilor.

Iubesc constant și necondiționat, stau cuminte în cușcă (nu știu ce-i în capul lui mami, de mă duce la veterinar de atâta timp), torc și-s cel mai flexibil pisic!

O trezesc pe a mea Cristină pe la 6 dimineața, ea intră oricum la 8, deci nu se supără pe mine (sper, iar dacă da, mă iartă repede oricum). E ca o mamă pentru mine și poate că iau prea în serios treaba asta pentru că de multe ori îmi înfig colții și gheruțele în mâna ei, ca și cum aș vrea să primesc lăptic de la a mea mamă umană, nu felină (tot îmi repet asta, dar degeaba). Apoi joacă, somn, joacă, somn și aștept cu nerăbdare să se facă ora 5, deși mami nu ajunge mereu acasă atunci. Apoi se lasă cu iubire, că așa am fost învâțat. Și cel mai mult îmi place să dorm cu mami, mă supără că prea crede că tot patul e al ei, dar s-au schimbat lucrurile în ultima jumatăte de an (de când mă are pe mine, d uuuh).

Nu-mi place de mami că vine mereu obosită acasă, dar o ador că mereu se ocupă de mine. N-a uitat decât o dată geamul rabatat, dar nu l-am băgat de seamă, ca să nu o speri pe mami. Îmi place energia ei, că nu uită niciodată de mine și că mă lasă să stau cu ea când gâtesc (deși o terorizez). Mi-ar plăcea să am mai mult loc de alergat și mieunat, dar știu că mami face ce poate.

VIAȚA ANTERIOARĂ
Am fost același pisic prințesic și frumos cum sunt acum, nu e suficient?

FRICA  SUPREMĂ
Mi-e frică de aspirator. Atunci când e pornit. Și de sticla de Getorade cu care mă mai speria mami când făceam prostii (apăsa pe ea și sufla aerul ăla direct în moaca mea!)

ADORAȚIE
4 Iubeeeeesc treat-urile cu brânză și am dezvoltat o pasiune bizară pentru ulei. Da, ați citit bine, uleiul îmi gâdilă papilele gustative până la cel mai înalt mieunat.

PLANURI
Mami mă scoate rar cu hamul afară, dar am cunoscut eu la ea la Giurgiu pe-o pisică de a lui mami, de când era ea mică. Pufi o cheamă și tare mi-ar plăcea să fiu ca ea, cu toate că eu țin mai mult la siluetă.

MOMENTE DE SENZAȚIE

Cel mai epic moment din viața mea a fost când am ajuns vai de fundul meu acasă la mami prima oară. Apartamentul 55, un pic de toamnă afară, nu era decât ea acasă, dar ce mult mi-a plăcut. Așa de mult că două zile n-am ieșit din canapea. Dar noi (eu și mami) suntem mai timizi de fel. Cel mai fail moment a fost prima baie. De ce le-o plăcea oamenilor să stea cu apa aia pe ei mai mult d-un sfert de oră, nu înțeleg.

JUCĂRII

Am o grămadă, sunt un prinț al jucăriilor, dar cel mai mult îmi place un șoricel adus de o prietenă de-a lui mami (Malachi o cheamă, că a mai fost pe la noi și o știu). Îl pierd constant și îl găsesc mereu din greșeală.

DORINȚE

Vreau să-mi aducă o cușcă nouă, să i-o dăm înapoi lui Malachi pe a ei (e la noi din noiembrie, Cristina!!!), o pernă pe care să dorm la geam acolo și niște iarba mâței (wink, wink).

SFATURI

  • Stați mai mult pe afară, copii. Eu asa aș face dacă aș avea mai mult decât patru pereți disponibili pentru toate tâmpeniile de care sunt în stare, muhahaha.
  • Miaună atunci când vrei ceva, pisico! Iar pentru voi, oamenii, fiți ca mami și salvați pisucii de pe afară, că rău nu o să vă facă!

DEDICAȚIE

Mami s-a îndrăgostit de piesa asta și o tot vâd țopăind prin casă cu căștile în urechi. Ea zicea că și dansează, dar n-o las eu, nu de una singura, cel puțin, că mă mai prind și eu de ea cu gheruțele în a doua pereche de pantaloni de piele (pe prima am rupt-o eu deja).

Miss Yuki

I am a super awesome British Shorthair Blue Cat

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.